Închipuie-ţi doi tineri adolescenţi plimbându-se de mână în parc.Într-un parc cunoscut,un parc care aminteşte de un Bucureşti antic.Da!Parcul Cişmigiu.Un parc în care visele pot deveni foarte simplu realitate.Mai ales atunci cînd alături de tine se afla persoana potrivită.
Mirosul trandafirilor catifelaţi mă facea visatoare,poate prea visatoare pentru lumea agitata în care mă aflam.Toata lumea se împingea...doar eu mergeam fără nicio grija.Deşi eram în parc...eram totuşi departe,plutind pe un nor,sus în înaltul cerului.Deodată am fost trezită la viaţa de o atingere caldă,cineva mă luase de mană.Era un băiat cu un zîmbet cald.Mi se părea cunoscut,dar totuşi nu îmi puteam da seama cine este.
-Nu mă recunoşti?
-Ba da,doar pur şi simplu nu-mi aduc aminte numele tău.
-Uite-te în ochii mei!
Ahh...era el.Ochii aceia,îmi era imposibil sa nu-i recunosc.Erau ochii în care am rămas pierdută de atîtea ori.Ştiam foarte bine cine era.[după 30 de minute]Eram într-o barca pe lacul Cişmigiu.Deşi nu îmi venea sa cred,mă simţeam de parcă pluteam.Totul era perfect,poate prea perfect ca sa fie adevărat!?
-Cum te simţi?Cu mine,aici?zambindu-mi.
-Pff...greu de spus în cuvinte.Nu mă pot exprima,dar simt un sentiment foarte plăcut.
-E...e ok atunci.Adică cam asta înseamnă iubire..nu?
-Cred ca da.Defapt da.Asta e!Simt fluturi în stomac.
Apoi am simţit atingerea fină a unui pupic pe obraz.În acelaşi timp un trandafir a fost strecurat în mîinile mele.
Totul a dispărut.Sau nu!Trandafirul se afla în mîinile mele.A fost real.Am găsit un bilet agatat de trandafir:"Ne vom revedea curînd!X."
