Melancolie de sâmbătă.

 Ploua iar.
 Sentimentele tulburi starnite in inima mea de degetele ploii batandu-mi in geam, m-au indemnat sa ma intorc iar printre amintiri. Parca atunci cand ploua pana si amintirile o iau razna,nu ti se intampla?
 Parca cerul plange odata cu noi despre amintirile frumoase care odata ne-au inundat sufletul de bucurie. In ciuda acestui fapt, imi place ploaia. Imi doresc sa simt cum imi atinge fata, sa simt mangaierile picaturilor ei si sa dansez alaturi de miile de picaturi argintii,care parca ma cuprind putin cate putin.
 Multi oamnei blesteama ploaia, dar pana la urma nu cu ajutorul ei exista viata pe pamant? Si pana la urma daca iti doresti un curcubeu, oricum trebuie sa accepti mai intai ploaia.

 "Cand ploua, oamenii citesc, merg la cinema si se indragostesc, artistii lucreaza, soldatii raman in corturi. Dar ce fac barbatii si femeile cand nu ploua? Fac plaja, pierd vremea in fata vitrinelor magazinelor de imbracaminte, organizeaza garden parties si masacre."
 Ploaia aduce cu ea toate "micile lucruri minunate" care ne fac viata mai frumoasa. Aduce:viata, copilaria, calatoria si iubirea;si impreuna cu acestea ne aduce amintirile.Oare de ce ar trebui sa o detestam?Pentru ca ne daruieste lucruri fara de care viata noastra ar fi pustie?
"Desigur, ploaia este o artista, asa ca dispare uneori sa-si caute inspiratia, dupa care se intoarce sa lucreze cu indarjire."

Acum a iesit soarele, poate si curcubeul. Ploaia s-a ascuns. Poate pentru ca ne pregati noi surprize.