miercuri, 12 septembrie 2012

Revenire.


O să  încep prin a-mi cere scuze ca nu am mai postat nimic de atâta timp.Să spunem că am luat o scurtă vacanţă.Să trecem la treaba!


  Ai simţit vreodată că ţi-e aşa de dor de cineva încât ai fi în stare să  îl scoţi din vise pentru a-l îmbrăţişa? Te-a durut vreodată întreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumită persoană?Dorul e un sentiment comun, mult prea des folosit de unii în zilele noastre.Dacă irosim "mi-e dor de..."pe atât de multe cuvinte reci, cum mai rămâne cu acel sentiment, acel fior care îţi e strigat de fiecare celulă din corp?
 "A-ţi fi dor înseamnă a te lasă purtat pe aripile vântului pentru a ajunge în gândul lui..A te înveli în fiecare seară cu umbra inimii lui..A te uita în jurul tău şi a vedea chipul lui...A îi auzi vocea în cea mai mare aglomeraţie..." Din păcate,nu se găseşte niciun leac pentru dor în absenţa persoanei iubite.

  Cam aceasta a fost starea mea de vreo săptămîna încoace.M-am simţit,nu pot spune goală..dar lipsită de vlagă.Mă gandeam în fiecare secundă la el,e..întru-un fel aiurea.Simţi nevoia să-l vezi mai mult ca oricând.Simţi că se rupe ceva din tine.Ai vrea să nu te mai trezeşti niciodată din acele vise frumoase în care apare,dar eşti nevoit  să o faci şi ziua se repetă iar şi iar. Şi când te aştepţi cel mai putin:pow! Îţi apare în cale,cu cel mai calduros zâmbet.Atunci îţi dai seama că viaţa îţi oferă caramele când îţi pierzi chiar si ultima speranţă.

P.s.:Deci..nu va pierdeţi niciodată speranţa!

P.s.1:"Mi-e dor de el, mi-e dor de noi, mi-e dor de ea" – câţi dintre voi aţi spus asta; câţi
o simţiţi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu